Deja e vară. Și ce facem noi vara? Ne plimbăm. Vara e pentru vacanțe pline de aventuri, pentru concedii relaxante, vara e momentul în care spiritul de aventură iese la iveală. Anul acesta, spiritul de aventură poartă mască, dezinfectant și o doză de responsabilitate socială. Prin urmare am anulat excursii în străinătate, am trimis un email mării și plajelor promițând solemn că ne vedem la anul și ne-am reorientat spre alte activități.
Ce poți face vara ”captiv” în oraș? Cauți strategii de evadare! 😀 Dar dacă pentru un moment nu am mai privi orașul ca pe-o închisoare, ca pe-o celulă, dacă nu ne-am pune eticheta de prizonier intelectual în închisori comuniste, dacă…?
M-am mutat în Cluj în 2004, într-o vară plină de ambiții studențești. Prima zi s-a sfărști târziu în noapte, iar dimineața m-a găsit și pe mine sleită de puteri. În timp, mi-am dat seama că nevoia de alergare e una ce nu are să mă mai părăsească.
Se zice că așa e în orașele mari: înveți să te agiți, înveți să alergi. Într-atât de mult încât o ieșire în parc devine o plimbare sau o discuție cu cineva drag și nu un pretext de explorare a locației. Într-atât de des încât vizita la un muzeu e o dată la 3 ani și atunci doar pentru că e cineva în vizită și a citit pe net despre ”nu-știu-ce exploziție în nu-știu-care clădire”.
Așa se face că de 3 ani intru săptămânal în grădina botanică, dar ultima dată (și prima dată, de altfel) am vizitat-o acum 20 de ani, când venisem în excursie cu clasa la Cluj
Așa că azi m-am oprit din alergare și m-am hotărât să redescopăr un oraș atât de drag. Nu pentru că aveam nevoie de o plimbare, nu pentru că am avut un curs în aer liber, nu pentru că am avut o programare, nu pentru că am alergat dintr-o parte într-alta între ședințe. Pentru că am fost curioasă ce e nou, pentru că am vrut realmente să mă uit la clădiri și nu la semafoarele ce le despart.
Și pentru că sunt acasă am privilegiul de a merge cu cine îmi poftește inima azi și nu cu cine am ales să merg într-o excursie. Așa că ne-am pornit cu Manu de dimineață, având o listă generoasă de puncte de atracție. Unul dintre avantajele turismului în orasul tău: poți merge în parcuri cu prieteni cu care îți place să te plimbi, poți vizita muzeul de istorie cu prieteni entuziasmați de povestirile despre trecut și poți poposi la muzeul de artă cu un prieten pasionat de pictură. Am pornit aventura din Parcul Etnografic ”Romulus Vuia” La intrare am avut prima surpriză. Am plătit 6 lei biletul de intrare. In ultimii 10 ani de câte ori am vrut să vizitez ceva am plătit în euro, azi dat cu drag banii și am pornit. Am stat lângă fiecare casă încercând să ne dăm seama cum trăiau oamenii în gospodării de acum 200 de ani, am încercat să deslușim cum funcționează fiecare unealtă și să ne bucurăm de aerul proaspăt.
Nu am găsit nimic din ce nu are bunica ”pus bine” în podul casei sau prin grădină. Dar am găsit o liniște pe care rar ți-e dat să o descoperi când alergi pe Eroilor sau pe Memorandului sau când faci tot posibilul să prinzi legătura de autobus din Bucium. Așa că m-am bucurat de o plimbare prin iarba umedă de rouă și am mâncat mere de vară. Un mic dejun delicios
Pe la prânz, sătui de atât comuniune cu natura, am hotărât că ne-ar putea fi foame. Știi ce e iar fain când ești turist în orașul tău? Știi unde e mâncarea aceea de îți place ție mult, știi unde e priveliștea pe care te bucuri să o admiri de fiecare dată, știi unde să găsești o parcare în apropiere sau ce autobus de duce până la stația potrivită. Identificarea restaurantului nu devine o aventură în sine și nici nu te transformi în critic culinar în timp ce aștepți comanda. Știi exact cei vei primi în farfurie, știi ce gust are și știi unde să mergi în funcție de ce ai poftă să mănânci. Cum micul dejun a fost eco, prânzul și-a cerut drepturile urbane
Deja pe la ora 14 parcă se și spiritul nostru aventurier avea nevoie să-ți facă siesta. Am scos repede lista de cu obiective turistice pentru azi și am ales de acolo încă 2 locații. De fapt, doar una – cealaltă era pe traseu. Încă una dintre frumusețile turismului în orașul tău: mâine ești tot aici, nu trebuie să alergi de la un obiectiv turistic la altul fără să le permiți ochilor să se bucure de ceea ce văd. Am achitat nota de plată și am pornit spre Grădina Botanică ”Alexandru Borza”. Cum de ce? Pentru ca azi a fost despre parcuri și plimbări. Pe cât de frumoase sunt florile, pe atât de mult ne-am bucurat de verdele impunător al pădurii și de statuetele ce îți amintesc că ești în oraș, nu într-o junglă amazoniană
Am rătăcit vreo 2 ore le alei înguste și umbroase, am poposit pe bănci de piatră și ne-am bucurat să vedem cât de multă lume e la plimbare. Odată ce te afunzi în pădure vuietul orașului rămâne în depărtare și aproape că ai putea uita că ești la o aruncătură de băț de centru.
Noi nu am uitat, așa că în drum pentru a recupera mașina ne-am făcut timp să admirăm Catedrala Sfântul Mihail. Ne-am prefăcut că nu știm de toate întâlnirile programate la ”coada calului” și am redescoperit-o la fel de frumoasă și impunătoare.
Câteva ore mai târziu eram deja pe drum spre casă. Nu am văzut nici măcar jumătate din ceea ce ne-am propus. Dar săptămâna viitoare suntem tot aici!
Dă-ți timp și descoperă ce ai în jur. Privește cu deschidere și curiozitate la tine, la ce te înconjoară. Află de ce îți place un loc și nu altul. Caută să înțelegi cine ești tu înainte de a cumpăra pripit bilete spre detinații îndepărtate. Până să cunoști cultura altora, dă-ți voie să cunoști propria casă.
