Job satisfaction (sau pe limba noastră satisfacția profesională) este un termen foarte mult vehiculat, poate tocmai datorită importanței pe care o are: studiile (Rath & Harter, 2010) arată că reprezintă o parte semnificativă din satisfacția cu viața în general (life satisfaction).
Ce este însă satisfacția profesională? Ce factori contribuie la a ne simți satisfăcuți cu jobul pe care îl avem? Cu toții ne-am dori să mergem cu plăcere la serviciu, să lucrăm cu entuziasm și interes, dar de ce este nevoie pentru a ne simți bine la locul de muncă? Studiile arată că este vorba de o combinație de factori variați (Yates, 2014). Dacă ne-am închipui o pizza grande, inegal tăiată, felia cea mai mare (55%) este a factorilor referitori la job, o felie aproape la fel de mare (35%) este reprezentată de factori personali, rămând bucăți mici și pentru alți factori, precum evenimentele de viață. În acest articol o să prezentăm categoriile principale.
Conform literaturii de spacialitate (Roelen et al., 2008) cei mai relevanți din categoria celor referitori la locul de muncă sunt următorii:
Varietatea sarcinilor: activitățile diversificate sunt un inamic al monotoniei, plictiselii sau demotivării, asociindu-se cu satisfacția la muncă. Totuși, o varietate prea largă poate fi percepută ca fiind copleșitoare, solicitând foarte mult resursele atenționale și abilitate de flexibilitate cognitivă.
Cantitatea de muncă (suma sarcinilor): Ca și în cazul varietății sarcinilor, și pentru cantitatea acestora, echilibrul este cel mai potrivit. Prea puțină muncă s-ar asocia cu plictiseala, iar prea multă corelează cu stresul și insatisfacția profesionale.
Colegii: colectivul de la locul de muncă joacă un rol esențial asupra percepției pe care o avem despre locul de muncă. Mai mult decât a avea prieteni la serviciu, este important să ne simțim parte a echipei, împărtășind scopuri și valori profesionale comune. Dacă ne uităm la organizațiile de voluntari, unde coeziunea grupurilor este crescută, iar indivizii se simt împliniți și motivați, înțelegem importanța majoră pe care o are sentimentul de apartenență la grup în cadrul locului de muncă.
Autonomia: Ne dorim să avem un anumit grad de autonomie asupra sarcinilor pe care le facem; să putem lua noi anumite decizii fără să cerem de fiecare dată aprobări și confirmări. Prin percepția controlului personal asupra muncii pe care o desfășurăm ne întărim sentimentul de responsabilitate, fiind astfel mai pregătiți să ne asumăm greșelile și respectiv, să ne celebrăm reușitele.
Oportunitățile educaționale: Exponenți ai psihologiei positive (Seligman, Grant etc.) susțin că avem o tendință spre auto-actualizare, care presupune dorința de a învăța și de a crește perpetuu. Astfel, un loc de muncă unde avem prilejul de a învăța, de a ne perfecționa este mult mai atractiv și cu potențial mai amre pentru satisfacția personal.
Condițiile de lucru: condițiile de muncă se pare că într-adevăr contează, nu sunt doar un moft. Vrem un birou cu lumină naturală și aerisire pentru a lucra cu mai mult drag și a fi mai productivi – deși într-o lume civilizată, ne așteptăm ca această nevoie să fie automat îndeplinită, sunt multe companii care le oferă angajaților birouri înghesuite, fără un ochi de geam. Este greu să te simți bine în astfel de spații neaerisite unde ușor de ia durerea de cap.
O altă categorie de factori este reprezentată de caracterisicile personale ale fiecărui individ.
Trăsături de personalitate: analizele realizate pe modelul Big-Five (conform căruia există 5 dimensiuni ale personalității), au revelat că persoanele cu scoruri mare pe trăsătura de extraversiune, optimism și respectiv agreabilitate au șanse mai mari de a fi mulțumiți la locul de muncă (Judge et al., 2002). În schimb, neuroticismul se asociază negativ cu satisfacția la job; altfel spus, ai o instabilitate emoțională mai mare, cu atât sunt mai mici șansele să te simți profesional împlinit. A cincea dimensiune a modelului, cea de deschidere, pare să nu fie un factor influențabil pentru satisfacția la job.
Genul: Există studii care arată că femeile valorizează alte aspecte ale locului de muncă decât bărbații. Okpara et al. (2005) afirmă că pentru femei contează mai mult condițiile de lucru și colegii pentru a se simți mulțumite la serviciu, pe când pentru bărbați sunt mai importante salariul și promovările.
Vârsta: Studiile care au luat în calcul vârsta ca factor moderator pentru satisfacția profesională au arătat că există diferențe între femei și bărbați. Se pare că femeile se bucură tot mai mult de carieră, pe măsură ce îmbătrânesc, pe când pentru bărbați satisfacția personală atinge niveluri maxime la începutul și finalul carierei (Clark et al., 1996)
Factorii prezentați mai sus sunt doar cei principale sugerând complexitatea conceptului de satisfacție profesională. Caracteristicile locului de muncă menționate sunt cele care au fost revelate în mod constant în studiile de cercetare, dar după cum putem observa în diferențele de gen, caracteristicile nostre individuale influențează ponderea factorilor referitor la locul de muncă în satisfacția profesioanală.
Pentru tine care din elementele legate de serviciu contează mai mult pentru a te simți mulțumit, împlinit la job?
Te așteptăm la Centrul de Carieră, Orientare Profesională și Alumni pentru a descoperi împreună ce anume te-ar face pe tine satisfăcut profesional.
