Poate că în perioada aceasta, mai mult decât niciodată, procesul de adaptare pare să-și merite (cu supra-măsură chiar) calitatea de laitmotiv al vieții. Diferite părți din noi sau din viețile noastre sunt provocate la schimbare, una care vine în multe gusturi și culori. Domeniul academic sau profesional este în general una dintre cele mai active scene de schimbare. De ce ai nevoie pentru a fi cel mai bun actor în cea mai bună interpretare a ta, pe o scenă care își schimbă decorul uneori mai des decât ne-ar fi confortabil? Răspunsurile pot fi cel puțin la fel de multe ca variațiile ce emerg dintr-o singură mutare de șah, dar îți propun mai departe să dăm zoom in pe un răspuns ofertant atunci când vine vorba de sinele nostru vocațional: adaptabilitatea în carieră.
Putem să conceptualizăm adaptabilitatea în carieră ca un mijloc de minimizare a distanței dintre sinele nostru și schimbările din mediu relevante carierei. Adesea, ne este ceva mai firesc (și ușor) să percepem dinamica mediului din jur, fie că este acesta unul academic, de muncă, de explorare a direcțiilor de carieră sau unul multifațetat cu privire la poziția pe care fiecare dintre noi o ocupă în procesul de construcție a carierei. Devine însă ceva mai dificilă sesizarea schimbărilor din noi înșine. Dar sinele nostru are în aceeași măsură propria dinamică și este supus modificărilor, care se suprapun constant peste cele ale mediului. Astfel, atunci când vine vorba de adaptabilitate în carieră, acomodarea necesară este de fapt cea aflată la interfața dintre schimbările din noi și schimbările mediului – un proces de potrivire la care aspirăm adesea, dar care nu poate fi niciodată cu adevărat complet sau care nu reușește să rămână complet pentru o perioadă indefinită de timp (Savickas, 2005).
Ce presupune adaptabilitatea în carieră? Conform teoriei construcției carierei (Savickas, 2005, 2013), conform căreia oamenii atribuie în mod activ sens, semnificație și direcție comportamentelor relevante carierei, adaptabilitatea în carieră este privită la modul concret prin resursele de care dispune o persoană pentru a face față schimbărilor din mediu legate de carieră, mai ales dacă acestea sunt resimțite ca dificultăți (fie prezente, fie viitoare).
Când anume devin relevante aceste resurse? Cel mai des, atunci când ne confruntăm cu probleme slab definite din domeniul ocupațional, academic sau, altfel spus, din domeniul vocațional (de carieră). Atunci când complexitatea acestor probleme devine brusc un alt tip de complexitate, față de care strategiile utilizate anterior nu mai sunt suficiente sau pur și simplu nu mai sunt potrivite. Atunci când ne confruntăm cu tranziții ocupaționale, fie că sunt normative sau nu. Atunci când schimbarea este pentru noi un eveniment stresant.
Ce sunt, de fapt, aceste resurse? Mark Savickas (2005; 2013) le numește abilități adaptative (engl. adapt-abilities) și sunt strategii utilizate mai ales în rezolvarea situațiilor critice apărute în procesul dinamic de construcție a carierei. Cercetările din domeniu demonstrează că aceste abilități adaptative sunt diferite de alte trăsături individuale legate de adaptare care sunt mai stabile (spre exemplu, adaptativity; Johnston, 2018; Savickas & Porfeli, 2012). Ca atare, acestea sunt mai susceptibile la modificare și pot fi îmbunătățite într-o mai mare măsură.
Care sunt abilităție adaptative? După Savickas (2005; 2013), acestea pot fi sintetizate prin cei 4C.
1. Concern – Preocupare pentru viitorul în carieră
Facilitează orientarea spre viitor și planificarea obiectivelor de carieră. Această dimensiune a adaptabilității permite resimțirea la nivel subiectiv a sentimentului de coerență a sinelui vocațional (adică a acelor părți ale sinelui care răspund la îmtrebarea ,,Cine sunt eu privind traseul meu de carieră?”), întrucât creează spațiu de conectare a scopurilor și comportamentelor prezente cu aspirațiile viitoare și imaginile posibile ale sinelui (engl. possible selves).
2. Control – Controlul perceput asupra carierei
Se reflectă în credințele persoanei că este responsabilă pentru propriul proces de construcție a carierei, precum și în abilități de luare de decizii în manieră independentă și asertivă. Creează un spațiu prielnic de manifestare a efortului și a persistenței în atingerea unor obiective, fie că sunt deja formulate sau puse în fața nevoii de reformulare.
3. Curiosity – Curiozitatea cu privire la propria carieră
Permite explorarea diferitelor reprezentări ale sinelui vocațional viitor, cât și explorarea unei game de activități prezente cât mai diverse și complexe care pot aproxima acele reprezentări ale sinelui. Acest tip de curiozitate se exprimă astfel și prin acumularea de informații noi legate de propria persoană, prin integrarea sau ajustarea lor în imaginea de sine existentă, întregind și stimulând astfel procesul de autocunoaștere. Ca atare, se pot conștientiza mai ușor și schimbările legate de sine, care le dublează pe cele ale mediului, așa cum aminteam și anterior.
4. Confidence – Încrederea în sine legată de carieră
Se manifestă ca încredere că persoana este capabilă să inițieze acțiunile necesare atingerii obiectivelor de carieră setate și că poate avea succes în depășirea obstacolelor anticipate. Este, de asemenea, relevantă și când vine vorba de luarea unor decizii educaționale/ ocupaționale importante pentru persoană. Încrederea legată de carieră se construiește, este emergența acțiunilor de succes pe care o persoane le are în domeniul vocațional de interes.
Care sunt beneficiile implicării într-un proces conștient de (auto)analiză a acestor abilități adaptative?
Datele regăsite în literatura de specialitate ne conduc tot mai mult înspre a privi abilitățile adaptative ca niște puncte forte individuale – o carte pe care o putem juca mereu ca replică la dinamica imprevizibilă a lumii din jur. Acest aspect se justifică prin faptul că preocuparea, controlul, curiozitatea și încrederea legate de carieră se asociază cu efortul depus în atingerea scopurilor de carieră, cu ajustarea flexibilă a obiectivelor, un mindset axat pe depășirea limitărilor interne și externe, ba chiar și cu rata de promovare la locul de muncă. Mai mult, abilitățile adaptative amintite pot contribui pe termen lung la o mai bună satisfacție cu viața în general, cu munca și domeniul academic în particular, la trăirea mai multor emoții pozitive, precum și la reducerea stresului perceput la muncă (Johnston, 2018).
Ce putem face pentru a ne dezvolta sau rafina abilitățile adaptative? Deși cea mai bună rețetă este mereu cea care i se potrivește în mod particular fiecăruia dintre noi în parte, iată câteva direcții generale care pot fi urmărite (Savickas, 2005):
1. La nivel de Preocupare legată de carieră – Scrierea de autobiografii viitoare, setarea unor intervale specifice pentru a face exerciții de imagerie cu privire la sine în viitor, exersarea abilităților de setare de obiective specifice și planificarea acțiunilor concrete de a atinge aceste obiective.
2. La nivel de Control – Dezvoltarea abilităților decizionale cu privire la carieră, training-ul asertivității (facilitează autonomia în procesul decizional), dezvoltarea unui tipar de atribuire a succesului unor cauze interne (sinelui) și relaționate cu efortul (spre exemplu: ,,pot avea succes dacă eu muncesc perseverent, și nu pentru că sunt deștept”).
3. La nivel de Curiozitate – Dezvoltarea abilităților de explorare (ce este explorarea, de câte feluri este și care sunt modalitățile propriu-zise de a o realiza), analiza concretă a beneficiilor explorării, precum și stimularea pe alte căi ale procesului de autocunoaștere care să conducă la curiozitate suplimentară (spre exemplu, prin clarificarea valorilor și intereselor profesionale).
4. La nivel de Încredere în sine – Reflectare activă asupra experiențelor trecute de succes în mediul academic sau ocupațional, căutarea suportului social care să ofere încurajări în abordarea obiectivelor și problemelor de carieră, observarea unor modele relevante personal care se descurcă în activitățile de interes pentru persoană, reducerea anxietății potențial resimțite prin apel la servicii de specialitate.
Este relevant de menționat că profilul personal al abilităților adaptative contribuie, într-o măsură, la modul în care atribuim semnificație schimbărilor din mediu care vizează cariera. Spre exemplu, pentru un student pe care contextul pandemic îl împiedică să se mute în orașul în care se află universitatea la care studiază sau pentru un părinte care este nevoit să lucreze de acasă, schimbarea cu impact în construcția/ direcționarea carierei poate fi privită ca pierdere, amenințare sau provocare. Atribuirea unei interpretări diferite conduce la cursuri de acțiuni diferite și la stări afective diferite care le acompaniază.
Dacă vrei să nuanțezi resursele de care dispui, pentru a avea o mai bună adaptabilitate în carieră, poți implementa strategiile de mai sus în manieră auto-direcționată sau în cadrul unui proces de consiliere și orientare în carieră. Iar dacă, pe lângă mereu bine-venita auto-reflecție, vrei un instrument suplimentar pentru a-ți identifica profilul abilităților adaptative, găsești aici un chestionar gratuit în limba engleză:
https://www.caba.org.uk/how-we-help/career-development/career-adaptability-tool
Articol scris de Buta Tiffany
